ANPRO

ANPRO
Asociația Profesorilor de Limba și Literatura Română ,,Ioana Em. Petrescu"

9 ian. 2010

Poveşti cu vampiri

Întâmplarea de la ora 3


Era ora 23. Târziu. Poate prea târziu pentru a mă uita la ştiri, mai ales la una ca aceasta: ,,Atenţie! În sudul României, în special în Oltenia şi Muntenia, pe tot parcursul acestei nopţi, vor fi zombi. Se recunosc după culoarea de mucegai pe care o au. Este de preferat să rămâneţi în case, să închideţi geamurile şi uşile cu zăvorul şi să trageţi perdelele şi jaluzelele. Asiguraţi-vă că aveţi provizii!” Ha, ha! Cine crede una ca asta? Sunt, cu siguranţă, fantezii pentru adormit copii. Dacă m-ar adormi şi pe mine...
În timp ce mâncam o ultimă îngheţată, nu voiam să recunosc, dar mi s-a făcut puţin teamă, aşa că...am închis uşile şi ferestrele şi le-am zăvorât. Apoi, am încercat să mă culc. Degeaba. Mi s-a făcut iar poftă de îngheţată. Frigiderul avea orice, numai îngheţată, nu. Fără să mă vadă nimeni, am plecat la magazin. Cam sinistru, tot oraşul era mort, nu se auzea nici musca. Ura! Am găsit un magazin deschis, am găsit şi îngheţată, dar...
Un zombi a răsărit în faţa mea. Am scăpat îngheţata şi am scos un răcnet. Am fugit apoi într-un birou, aşa părea, din spatele magazinului. Pe drum, am aruncat cu lucruri în ei (se înmulţiseră) şi m-am purtat ca un zombi, adică aşa cum citisem nu de mult într-o carte cu sfaturi utile în astfel de situaţii: ,,Dacă tot te prind, încearcă să te prefaci că eşti şi tu un zombi”. Tot acolo citisem că trebuiesă mă adăpostesc într-o cameră şi să pun la uşă cât mai multe lucruri îngrămădite, ceea ce am şi făcut. Zadarnic, însă, fiindcă...am uitat să încui uşa. Am fost încercuită de nişte zombi care de-abia aşteptau să mă muşte. Nu ştiam ce să mai fac!
Mi-a trecut prin cap să sar pe geam. Mai bine cu oase fracturate decât zombi toată viaţa! Totuşi, inamicii m-au urmărit până acasă. Abia am reuşit să intru, fugind şi urlând, trântind şi zbierând. Am aprins un chibrit. Mi-am amintit că în garaj am benzină. Bineînţeles, m-au urmărit până acolo. Am reuşit, totuşi, să îi stropesc cu benzină şi până să mă muşte primul...am aruncat şi chibritul aprins. I-am ars!De tot! (Despre asta citisem tot în cartea aceea , poate vă prinde şi vouă bine, Cartea fetelor, de Juliana Foster, capitolul Cum să te descurci dacă eşti atacată de zombi.)
Ce speriată am fost! Am intrat şi am făcut exact ce auzisem la ştiri. Am reuşit să adorm, chiar. A doua zi, am aflat, tot de la ştiri, că alţi zombi vor apărea numai peste zece ani. Pe termen scurt, scăpasem de ei!
Aşa am învăţat eu să fiu mai prudentă, mai ales când e vorba de fenomene meteo precum ploaia de zombi!

Alexandra Ana Lucov, Clasa a VII-a B
Liceul Greco-Catolic ,,Timotei Cipariu”, Bucureşti

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu