ANPRO

ANPRO
Asociația Profesorilor de Limba și Literatura Română ,,Ioana Em. Petrescu"

8 nov. 2008

Campania electorală a moşilor


Gerarul nostru...


Gerar(e)...


Trei fete cucuiete...


Lucrând de zor


Ce ziceţi de Moş Crăciu(net)?


Gata pentru scris


Lectură tăcută şi plăcută


Lectura de 5 minute de la ora 5


,,Dilematica" Mădălina de la ,,Dilema veche"


Ce am citit la început de Brumar

În vechime, oamenii socoteau că luna este intervalul de timp dintre două perioade cu lună nouă. Oamenii pândeau apariţia secerei lunii nu numai ca să ţină socoteala timpului, ci şi pentru că acesta era socotit un moment bun. Puteai să ceri ceva şi ţi se împlinea, dacă spuneai: „Lună, lună nouă,/ taie pâinea-n două:/ ţie jumătate,/ mie sănătate!" (...)
Lunile sunt foarte diferite între ele. Se spune că erau odată un moş şi o babă, care nu puteau avea copii. Un bătrân s-a milostivit şi le-a dat o buruiană de leac, iar baba a născut doisprezece băieţi: Ianuarie, zis Gerar, Februarie, Martie, Aprilie, zis Prier, Mai, Iunie sau Cireşar, Iulie, August, Septembrie, Octombrie, Noiembrie şi Decembrie.
Fraţii se deosebesc între ei, unii sunt mai mari, alţii mai mici, unii mai slabi, alţii mai puternici. Februarie sau Făurar, deşi mai mic, este foarte aprig. Martie este iute, dar fără putere. El este cel mai răutăcios, îi place să necăjească oamenii şi animalele, să aducă boli. Pentru a-i veni de hac Babei-Dochia, care l-a jignit, împrumută în fiecare an câteva zile geroase de la Februarie, dar nu le mai dă înapoi. Februarie se supără şi cei doi se iau la bătaie. De aceea sunt atât de urâte primele zile din martie. Martie se mai ia la harţă si cu Prier, ba chiar şi cu Mai cel blând, făcând oamenii să sufere, căci nimic nu e mai rău ca atunci când vremea nu este cum trebuie şi primăvara ninge, iarna plouă, vara e frig. (...)
Oamenii nu numeau lunile numai cu numele pe care le ştim din calendar, ci şi cu altele, mult mai frumoase. Ianuarie era Gerar sau Gherar, pentru că acum sunt gerurile cele mai mari, cum este Gerul Bobotezei, sau Cărindar, Călindar, căci acum încercau ţăranii să afle, prin diverse metode, cum va fi vremea de-a lungul anului. Era o vreme când meşterii fierari (făurari) aveau multă treabă cu reparaţiile uneltelor agricole, fapt pentru care luna februarie a fost denumită şi Faur sau Făurar; martie este Mărţişor, dar şi Germinariu, căci acum încolţesc seminţele şi înverzeşte totul.
Aprilie este Prier, timp blând, prielnic muncilor agricole, dar şi Traistă-n Băţ, dacă vremea este nepotrivită, prea friguroasă sau secetoasă. Luna mai este Florar sau Frunzar, iunie este Cireşar sau Cireşel, timpul cireşelor, iulie este numită şi Cuptor, din cauza arşiţei, august este Gustar, Măselar, Secerar, adică luna strângerii recoltelor. Septembrie se mai numeşte Răpciune, care vine cu răcirea vremii. O zicală din popor spune: „În luna răpciunii / cad copiii pe tăciuni", adică se adună în jurul focului. Octombrie este Brumărel, pentru că vin primele brume. Noiembrie are mai multe nume: Brumar, Brumarul mare, dar şi Vinicer, Vinar, fiind luna când se face vinul. Iar decembrie este Undrea, Indrea sau Andrea, nume de alint ale lui Andrei, sfântul sărbătorit pe 30 noiembrie, când începe iarna, după calendarul popular.

(Lunile anului, în vol. Îngeri, zmei şi joimăriţe, Mitologie populară pe înţelesul copiilor, C. Mihalache, A. Pascu, C. Manolache, C. Voicilă, Ed. Humanitas, 2008)

22 oct. 2008

Cartea şi autorul


Cartea şi autorul


Cartea şi autorul


Cartea şi autorul


Ce am citit din Cartea cu bunici

Mâinile lui îmi făcuseră prima baie. Într-un lighean care, cu timpul, şi-a găsit locul în universul meu de obiecte domestice, şi căruia i-a sărit smalţul între timp. Ceilalţi - mama, bunica şi străbunica asistau speriate la întreaga procesiune. Aveam numai două kile opt sute şi se temeau să nu mă destram. Eram „cât o lingură", după cum avea să-mi repete, ani de-a rândul, Creţica, bunica mea, care îşi căpătase acest patronim datorită podoabei capilare.
Mâinile lui îl făcuseră şi pe Gigel, primul meu prieten. Gigel avea un fel de cravată-eşarfă la gât şi mă privea prin păien­jenişul lacrimilor. Era un tablou pe care bunicul îl pictase cu ceva vreme în urmă. Mâneam, adică deschideam gura, ţinându-mă de şorţul străbunicii - bunicul îi zicea pestelcă, iar bunica îmi dădea ou fiert şi pâine cu o mână, iar cu cealaltă ţinea tabloul cu Gigel. Dar asta s-a întâmplat mai târziu. Între timp, mâinile bunicului mă purtau sub clanţa uşii din sufragerie şi mă măsu­rau. Deasupra creştetului, pe uşa albă, însemnau cu un creion chimic o linie. Aceeaşi uşă avea un prag alb peste care am făcut victorios primii paşi. Dacă ar fi să mă iau după mărturia obser­vatorilor, uşa stătea deschisă. În prima cameră, în genunchi, stătea bunicul, care în acel moment şi-a făcut curaj, m-a eliberat din mâinile sale şi astfel am mimat primii paşi. Unu, doi, trei, patru. Şi am ajuns în braţele bunicii, care era telefonistă.
Duminica, mâinile bunicului scoteau aparatul Gloria, pitit într-o servantă. Pititul radioului se înscria în rândul actelor de rezistenţă împotriva regimului comunist, laolaltă cu introdusul monede de 25 de bani în contuarul pe care cineva de la stat venea să-1 controleze, aşa cum străbunica ne controla găinile de ouă. Duminicile, mâinile sale învârteau un buton şi ascultam etapa. Nişte voci care se recomandau ba Dan Voicilă, ba Ilie Dobre povesteau faze cu fotbalişti. Când rămâneam între patru ochi, bunicul îmi povestea alte faze cu alţi actori, mai adevăraţi decât ăştia care se mişcau prin radioul nostru: erau faze C.C.D., adică eroii erau Cacoveanu, Constantin, Dobai. Pentru că mâinile buni­cului apăraseră poarta CCA-ului, un nume, Voinescu, revenea cu regularitate în discuţia noastră. Într-o fotografie văzusem o scenă cu Voinescu, care într-un moment de autoironie atinsese transversala porţii cu vârful piciorului drept.
Cuvintele lui mi-au îmblânzit lucrurile cu care intram în contact. Când trebuia să facă ceva împotriva sistemului pro­priu de convingeri îşi îndrepta corpul de un metru optzeci, îşi trecea degetele de la mâna dreaptă prin părul tăiat scurt, ca boxeurii, şi zicea, volens-nolens trebuie să facem treaba asta. Când m-am mai mărit, mi-a împrumutat un dicţionar de cuvinte şi expresii şi am reuşit volens-nolens să înţeleg ce îmi spunea. (...) Dimineaţa, eu şi Creţica stăteam cuminţi în pat, şi el, de la masa din camera noastră principală, ne făcea un fel de revista presei avant la lettre. Ne citea din ziarele vremii. Cum vremurile se schimbau, urechile noastre prindeau sensul istoriei după titlurile de pe masa bunicului. Mai întâi a fost ziarul Scânteia. Şi almanahul Scânteia, din care îmi amintesc mai cu seamă reclamele. Adevărul şi România liberă au apărut peste ani.
Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit ca să merg în căile Tale. De fiecare dată când citesc aceste cuvinte îmi amintesc de mâinile lui care m-au scăldat. Poate pentru că între bunicul meu de jos şi Bunicul de sus există o legătură.

(Ciprian Voicilă, Bunicul de jos, vol. Cartea cu bunici, Editura Humanitas, 2007)

Invitate în cerc: Cartea cu bunici şi Îngeri, zmei şi joimăriţe


Cercul se deschide din nou



Cercul se deschide din nou



Cercul se deschide din nou


Cercul se deschide din nou


Cercul se deschide din nou


Cercul se deschide din nou


30 iun. 2008

Seria Pantalonii Calatori

Seria Pantalonii Calatori
Aceasta s-a bucurat de un succes enorm in intreaga lume si cuprinde patru volume - Pantalonii Calatori, A doua vara a pantalonilor calatori, Fete in blugi si Mereu in albastru - in care patru foarte bune prietene, nevoite sa se desparta, gasesc o modalitate inedita de a pastra vie legatura dintre ele.
Aceasta legatura este reprezentata de o pereche de pantaloni care, in mod miraculos si in ciuda dimensiunilor diferite, li se potriveste tuturor.
Aventurile, dramele adolescentine, iubirile, bucuriile si deceptiile personajelor sunt prezentare cu mult umor, dar si romantism si vor fi savurate cu siguranta de fetele de toate varstele.
In completarea cartilor vine si DVD-ul cu ecranizarea primului volum, Fratia Pantalonilor Calatori(The Sisterhood of the Traveling Pants), in care cele patru prietene sunt interpretate de actrite foarte iubite de majoritatea fetelor (Alexis Bledel - Fetele Gilmore; America Ferrera - Betty cea urata din New York; Blake Lively - Gossip Girl; Amber Tamblyn - Joan of Arcadia). Odata ce fiecare personaj capata si chip, urmatoarele volume vor fi savurate mult mai din plin.

http://bluelle.wordpress.com/2008/01/04/cartea-cadou-seria-pantalonii-calatori-ann-brashares/

Natasa de vara


Banca de carti


Cerchiști în Cișmigiu


Tombola din parc


Darul gazdelor


Un sfarsit, un alt inceput 6


Un sfarsit, un alt inceput 5


Un sfarsit, un alt inceput 4


Un sfarsit, un alt inceput 3


Un sfarsit, un alt inceput 2


Un sfarsit, un alt inceput


Intrarea in legalitate


English Corner


In depozitul de carti


Voi citi atat...


Cataloage, fișe de lectura etc.


Nu conteaza de esti mic


Cartea cartilor


Cartea bunicilor


Calatorie in timp


Carti vechi, cititori noi


Întrebari si raspunsuri


Nemaivazute


Mari și mici


Gazdele primitoare


Biblioteca boiereasca


La Biblioteca Pedagogica