Braţul pururi cald

Nimeni nu poate spune cu exactitate ce s-a întâmplat în acea noapte. Era foarte frig. Fulgii de nea cădeau unul câte unul şi se cufundau cuminţi în marea albă. Toţi, în afară de unul. El se aşezase pe pervazul unui geam. Stătea acolo, nemişcat, cât timp ceilalţi cădeau în continuare. Visa la ceva imposibil: să ajungă acolo unde va găsi o dragoste fierbinte. La sobă. Acesta se îndrăgostise de ea, dar era conştient că îi este peste puteri să o întâlnească, fiind foarte diferiţi.
Neştiind cum să procedeze, acesta s-a dus la omul de zăpadă şi i-a zis:
- Am auzit că tu eşti cel mai înţelept povăţuitor din ţinuturile îngheţate. Este adevărat?
- Adevărat. De aceea ştiu deja de ce ai venit tu la mine. Ca să te ajut. Ştiu că soba ţi-e dragă. Tuturor oamenilor le este. Dar nu este şi cazul fulgilor de nea. Pentru ei soba este mortală, ca vânătorul pentru căprioare, ca vara pentru pinguini şi ca otrava pentru tot ce ne înconjoară.
- Ştiu. De asta sunt aici. Nu îmi pasă! Tot ce vreau este să o pot atinge şi să-i spun cât de mult ţin la ea.
- Te voi ajuta, dar trebuie să te avertizez că un singur sărut, o singură atingere sau îmbrăţişare te va preface pe loc în apă, care se va evapora imediat.
- Mai devreme sau mai târziu asta se întâmplă cu orice fulg de nea. Ce contează când? Sunt pregătit pentru orice.
Omul de zăpadă, printr-o magie, i-a deschis calea micuţului fulg de nea ce a pătruns, plin de fiori, în casa caldă a sobei pe care o iubea atât de mult... S-a apropiat din ce în ce mai mult, mai mult şi mai mult, până ce a ajuns la ea. A căzut lin pe unul din braţele ei fierbinţi. Atunci cuvintele înţeleptului om de zăpadă s-au împlinit: acesta s-a prefăcut pe loc în apă. O apă care s-a scurs lin pe toată suprafaţa sobei, până când s-a evaporat, sub forma unui zâmbet.
Curând, primăvara şi-a făcut loc printre nămeţi şi s-a aşternut peste tot, înlocuind fulgii de zăpadă cu flori pastelate.
Cu toate că a dispărut primul, fulgul de nea trăia în inima sobei pentru totdeauna. Era primul fulg care se sacrificase pentru ea. Braţul sobei, pe care a căzut acesta, era cald, indiferent dacă lemnele se aflau în sobă sau nu...