Gherar
A fost odată ...de fapt, mai este, un om bătrân, tare bătrân, cu 12 cojoace. Are o barbă lungăăăăăă până în pământ, ca o cravată căruntă, ochii îi sunt roşii şi înlăcrimaţi. Îl cheamă Gherar, care în limba română mai înseamnă şi ianuarie.
Acest Moş Gherar vine de Anul Nou la uşa oamenilor şi le deschide sufletul, dar copiii, când îl văd, se sperie teribil şi fug mâncând pământul.
Moşul Gherar intră în casele oamenilor fără ca ei să observe şi le împarte căldură şi bucurie sufletească pentru un nou an.
Gherar are şi un celular cu care îşi sună fraţii şi surorile, să vină să îl viziteze, fie ea lună călduroasă sau rece.
Şi aşa, moşul nostru pleacă, la sfârşitul lui ianuarie, spre alte tărâmuri şi se întoarce în fiecare an, după Anul Nou. Fix în ianuarie.

Niţu Alexandra, clasa a VII-a B, Liceul Greco-Catolic ,,Timotei Cipariu”, Bucureşti