ANPRO
Asociația Profesorilor de Limba și Literatura Română ,,Ioana Em. Petrescu"
12 apr. 2011
29 mar. 2011
27 mar. 2011
Concurs de scriere creativă-Revista cercurilor de lectură
Prima mea fundă
Poate că la prima vedere să-ţi faci fundă la şireturi pare uşor, dar, pentru mine, a fost unul dintre cele mai grele lucruri. Aveam cinci ani atunci şi, recunosc, eram răsfăţată. Părinţii îmi făceau mereu funda la pantofi. De fapt, erau obişnuiţi. Dacă nu se întâmpla asta, ştiau că încep să plâng.
Chiar nu voiam să învăţ! Tatăl meu îmi tot arăta cum se face, dar eu spuneam că e greu şi că nu pot. „Încearcă! Trebuie să reuşeşti! Nu o să-ţi fac fundă toată viaţa ta. Nu voi fi mereu lângă tine”. Aceleaşi vorbe mi le spunea tata în fiecare zi. Cred că se plictisise şi el să mă tot certe, dar eu îl luam mereu pe NU în braţe.
Partea a doua era că nici nu-mi dădeam interesul. Tot ce îmi reuşea din încercarea mea era un nod. Mă panicam şi mă înroşeam de la furia pe care o aveam în mine. Tot aerul din preajma mea parcă voia să mă sufoce. Cum de ceilalţi oameni puteau şi eu nu reuşeam?! Eram invidioasă. Am făcut peste o mie de noduri, poate, poate îmi ieşea ceva. Mi s-a întâmplat odată să folosesc o foarfecă pentru a mă descălţa, deoarece nodul era prea strâns şi nu-l mai puteam dezlega. Am renunţat. Spuneam în gândul meu că părinţii îmi vor face fundă pentru tot restul vieţii sau îmi voi angaja un om special în această „meserie”.
A venit, totuși, clipa... Eram la grădiniţă, aveam o pereche nouă de adidaşi şi eram mândră de ei. Erau roz (nu îmi dau seama cum de m-am încălţat cu ei din moment ce nu îmi plăce rozul) şi aveau pe margini nişte cămăruţe. Mereu, când ţopăiam, în acele cămăruţe începeau să se aprindă nişte luminiţe. În perioada aceea nu puteai să ceri prea multe de la mine, mă lăudam cu orice aveam. Toţi mă întrebau de unde i-am luat, dar eu le răspundeam că i-am primit. Nu voiam să fiu răutăcioasă, totuşi. Totul mergea bine până a venit ora unu, când ieşeam în curte să ne jucăm.
Îmi luasem hăinuţa pe mine când, ce să vezi, mi s-a dezlegat şiretul. Cel mai rău lucru care mi se putea întâmpla! M-am panicat şi am început să plâng. Eram supărată rău că eu nu puteam ieşi şi, pentru că eram timidă, nu am cerut ajutorul nimănui. Stăteam de una singură pe covor şi mă jucam cu şireturile de la adidaşi. Jucându-mă un timp cu ele, răsucindu-le, încrucişându-le, mi-a ieşit o fundă. Tot timpul îmi voi aduce aminte cât de fericită eram că am reuşit. Aveam zâmbetul până la urechi. Era autentică, cum numai eu puteam să fac, dar în sinea mea ţopăiam de bucurie, mai ales că nimeni nu putea să-mi imite funda.
De atunci, tot făceam funde şi îi ajutam și pe colegii mei de grădiniţă. Puteam să mă laud cu ceva ce credeam că nu o să învăţ niciodată. Acest amărât de nod care nu este luat în seamă de majoritatea oamenilor a fost pentru mine foarte special. Se pare că nici algebra şi nici geometria nu au fost, mai târziu, atât de greu de învăţat ca realizarea unei banale funde.
Poate că nu se vede în prezent, dar eu încă îmi mai aduc aminte de acele zile în care mă chinuiam să realizez funda. Anii în care am fost o fetiţă vor rămâne întipărite în conştiinţa mea.
Ilie Georgiana, Clasa a VII-a A
Poate că la prima vedere să-ţi faci fundă la şireturi pare uşor, dar, pentru mine, a fost unul dintre cele mai grele lucruri. Aveam cinci ani atunci şi, recunosc, eram răsfăţată. Părinţii îmi făceau mereu funda la pantofi. De fapt, erau obişnuiţi. Dacă nu se întâmpla asta, ştiau că încep să plâng.
Chiar nu voiam să învăţ! Tatăl meu îmi tot arăta cum se face, dar eu spuneam că e greu şi că nu pot. „Încearcă! Trebuie să reuşeşti! Nu o să-ţi fac fundă toată viaţa ta. Nu voi fi mereu lângă tine”. Aceleaşi vorbe mi le spunea tata în fiecare zi. Cred că se plictisise şi el să mă tot certe, dar eu îl luam mereu pe NU în braţe.
Partea a doua era că nici nu-mi dădeam interesul. Tot ce îmi reuşea din încercarea mea era un nod. Mă panicam şi mă înroşeam de la furia pe care o aveam în mine. Tot aerul din preajma mea parcă voia să mă sufoce. Cum de ceilalţi oameni puteau şi eu nu reuşeam?! Eram invidioasă. Am făcut peste o mie de noduri, poate, poate îmi ieşea ceva. Mi s-a întâmplat odată să folosesc o foarfecă pentru a mă descălţa, deoarece nodul era prea strâns şi nu-l mai puteam dezlega. Am renunţat. Spuneam în gândul meu că părinţii îmi vor face fundă pentru tot restul vieţii sau îmi voi angaja un om special în această „meserie”.
A venit, totuși, clipa... Eram la grădiniţă, aveam o pereche nouă de adidaşi şi eram mândră de ei. Erau roz (nu îmi dau seama cum de m-am încălţat cu ei din moment ce nu îmi plăce rozul) şi aveau pe margini nişte cămăruţe. Mereu, când ţopăiam, în acele cămăruţe începeau să se aprindă nişte luminiţe. În perioada aceea nu puteai să ceri prea multe de la mine, mă lăudam cu orice aveam. Toţi mă întrebau de unde i-am luat, dar eu le răspundeam că i-am primit. Nu voiam să fiu răutăcioasă, totuşi. Totul mergea bine până a venit ora unu, când ieşeam în curte să ne jucăm.
Îmi luasem hăinuţa pe mine când, ce să vezi, mi s-a dezlegat şiretul. Cel mai rău lucru care mi se putea întâmpla! M-am panicat şi am început să plâng. Eram supărată rău că eu nu puteam ieşi şi, pentru că eram timidă, nu am cerut ajutorul nimănui. Stăteam de una singură pe covor şi mă jucam cu şireturile de la adidaşi. Jucându-mă un timp cu ele, răsucindu-le, încrucişându-le, mi-a ieşit o fundă. Tot timpul îmi voi aduce aminte cât de fericită eram că am reuşit. Aveam zâmbetul până la urechi. Era autentică, cum numai eu puteam să fac, dar în sinea mea ţopăiam de bucurie, mai ales că nimeni nu putea să-mi imite funda.
De atunci, tot făceam funde şi îi ajutam și pe colegii mei de grădiniţă. Puteam să mă laud cu ceva ce credeam că nu o să învăţ niciodată. Acest amărât de nod care nu este luat în seamă de majoritatea oamenilor a fost pentru mine foarte special. Se pare că nici algebra şi nici geometria nu au fost, mai târziu, atât de greu de învăţat ca realizarea unei banale funde.
Poate că nu se vede în prezent, dar eu încă îmi mai aduc aminte de acele zile în care mă chinuiam să realizez funda. Anii în care am fost o fetiţă vor rămâne întipărite în conştiinţa mea.
Ilie Georgiana, Clasa a VII-a A
Concurs de scriere creativă - Revista cercurilor de lectură
După ce se crapă de zi
sau
Jurnalul unei puştoaice
de Maria Nicolae, clasa a IV-a B
După ce se crapă de zi, cu mult după aceea, deschid şi eu ochii. Iau acea înfăţişare de cârtiţă pierdută şi debusolată. Mă rog… Cu cea mai lentă grabă pornesc spre baie pentru a mă pregăti de şcoală. Adică : îmi perii părul, mă spăl pe dinţi şi tot felul de lucruri de genul acesta.
Spre deosebire de alţii eu nu mănânc dimineaţa. Îmi place să-mi păstrez stomacul gol pentru alte gustări mai apetisante… asta şi din lipsă de timp.
După ce termin de citit, scris, socotit şi învăţat la şcoală, în sfârşit pot vedea lumina zilei cu adevărat. Dar, deseori, urmează activităţile extraşcolare, ceea ce nu este o problemă. Eu cânt la flaut, un instrument cu aripi, după părerea mea. Acesta este destul de mare şi de greu, motiv pentru care, în primele zile, nu puteam să-l ţin corespunzător. Acum mi-e simplu. Asta se întâmplă doar lunea şi miercurea, deocamdată. Ca să-mi îmbunătăţesc vocabularul la limba engleză, iau meditaţii cu o prietenă apropiată.
După ce închei definitiv, plec acasă. De multe ori se îmtâmplă să nu vină troleul. Şi tocmai când ai nevoie de el… nu apare!
În sfârşit, ajung acasă. Vă daţi seama că îmi dezbrac hainele, mă spăl pe mâini şi tot felul de introduceri. Tocmai când aprind televizorul aud vocea nanei, sau a lui mamaie, fiindcă acestea sunt de obicei acasă. Încerc să mai lungesc puţin timpul, dar ştiu că va trebui să mă apuc odată şi odată de teme. Mai mereu încep cu româna. Deschid cartea şi scriu ce am de scris. Aşa se întâmplă la toate materiile.
În fine… După aceea, e normal să mă joc cam o oră. Târziu, vin şi mama şi tata şi Matei, fratele meu. Când e în Bucureşti, mamaie stă mai tot timpul cu mine. Iar, dacă nu, mătuşa mea îi ia locul mămăiţei.
Ideea este ca aşa se desfăşoară o zi obişnuită în viaţa mea.
luni, 7 martie 2011
Azi a fost, pentru mine, prima zi de şcoală după două săptămâni de stat acasă, în pat, bolnavă. Mi-am îndeplinit rutina de dimineaţă şi am pornit spre şcoală. Nu a fost mare grabă. Şi, cum ziua a fost cu noroc, nici la flaut nu a mai trebuit să merg! Astăzi toţi câinii din bloc s-au jucat cu mine! Dar… A fost ziua bunicii mele!!! Am luat un tort, am cântat „La mulţi ani „ şi aşa s-a încheiat şi această zi, nu foarte interesantă, cu excepţia câtorva evenimente speciale!
marţi, 8 martie 2011
În sfârşit a sosit primăvara însoţită şi de ziua femeii! După ce s-a încheiat şcoala, puţin mai târziu, pe la 6 seara, am plecat la teatru însoţită de mama, Maria, cea mai bună prietenă a mea şi fata naşei mele, împreună cu familia acesteia. Piesa s-a intitulat „Mă mut la mama” şi nu sunt sigură că era pentru copii, dar m-am distrat!!! Pe la ora zece am ajuns acasă, frântă! Nu am stat prea mult pe gânduri şi m-am culcat.
miercuri, 9 martie 2011
Azi, ca şi în orice altă zi, am avut şcoală şi flaut. La muzică am cântat pentru prima oară de pe scaun. În mai am concurs, deci trebuie să repet şi să învăţ două piese noi. Pot spune că ziua de astăzi a fost una productivă şi liniştită. N-am avut certuri şi nici greşeli mari şi multe.
Odată ajunsă acasă am căutat să mă relaxez deoarece a fost o zi lungă, dar şi norocoasă deoarece nu am mai fost la teorie, care mă determina să ajung acasă la ora 5.
joi, 10 martie 2011
Iată că am ajuns şi în prezent! De aceea vă voi povesti cu lux de amănunte ce s-a întâmplat astăzi. Am pornit încrezătoare la şcoală. Prima oră am avut sport, dar nu am avut acelaşi profesor, aşa că nu am reuşit să realizăm tot ce ne-am propus în ziua precedentă. La ora de ştiinţe am dat un mic test pe care nu cred că vom primi vreo notă. După program am plecat la meditaţia la engleză, unde pot spune că avansez pe zi ce trece. Ajunsă acasă, am zăbovit puţin în faţa calculatorului, apoi m-am apucat de teme, care au fost surprinzător de puţine, dar şi să vă înşir vouă pe hârtie câteva aspecte plăcute ale vieţii mele!
În concluzie, eu mă consider o puştoaică de gaşcă, care pune preţ şi pe învăţătură, dar şi pe hainele cu care se îmbracă. Am mulţi prieteni şi ştiu că mă pot baza pe ei, dar şi pe familia mea, care este, pentru mine, pe primul loc!
Sper că v-am creat o impresie bună despre mine şi despre viaţa mea! Cât despre noi… ne revedem mai încolo!!!
Pupiiiiiiiici!
sau
Jurnalul unei puştoaice
de Maria Nicolae, clasa a IV-a B
După ce se crapă de zi, cu mult după aceea, deschid şi eu ochii. Iau acea înfăţişare de cârtiţă pierdută şi debusolată. Mă rog… Cu cea mai lentă grabă pornesc spre baie pentru a mă pregăti de şcoală. Adică : îmi perii părul, mă spăl pe dinţi şi tot felul de lucruri de genul acesta.
Spre deosebire de alţii eu nu mănânc dimineaţa. Îmi place să-mi păstrez stomacul gol pentru alte gustări mai apetisante… asta şi din lipsă de timp.
După ce termin de citit, scris, socotit şi învăţat la şcoală, în sfârşit pot vedea lumina zilei cu adevărat. Dar, deseori, urmează activităţile extraşcolare, ceea ce nu este o problemă. Eu cânt la flaut, un instrument cu aripi, după părerea mea. Acesta este destul de mare şi de greu, motiv pentru care, în primele zile, nu puteam să-l ţin corespunzător. Acum mi-e simplu. Asta se întâmplă doar lunea şi miercurea, deocamdată. Ca să-mi îmbunătăţesc vocabularul la limba engleză, iau meditaţii cu o prietenă apropiată.
După ce închei definitiv, plec acasă. De multe ori se îmtâmplă să nu vină troleul. Şi tocmai când ai nevoie de el… nu apare!
În sfârşit, ajung acasă. Vă daţi seama că îmi dezbrac hainele, mă spăl pe mâini şi tot felul de introduceri. Tocmai când aprind televizorul aud vocea nanei, sau a lui mamaie, fiindcă acestea sunt de obicei acasă. Încerc să mai lungesc puţin timpul, dar ştiu că va trebui să mă apuc odată şi odată de teme. Mai mereu încep cu româna. Deschid cartea şi scriu ce am de scris. Aşa se întâmplă la toate materiile.
În fine… După aceea, e normal să mă joc cam o oră. Târziu, vin şi mama şi tata şi Matei, fratele meu. Când e în Bucureşti, mamaie stă mai tot timpul cu mine. Iar, dacă nu, mătuşa mea îi ia locul mămăiţei.
Ideea este ca aşa se desfăşoară o zi obişnuită în viaţa mea.
luni, 7 martie 2011
Azi a fost, pentru mine, prima zi de şcoală după două săptămâni de stat acasă, în pat, bolnavă. Mi-am îndeplinit rutina de dimineaţă şi am pornit spre şcoală. Nu a fost mare grabă. Şi, cum ziua a fost cu noroc, nici la flaut nu a mai trebuit să merg! Astăzi toţi câinii din bloc s-au jucat cu mine! Dar… A fost ziua bunicii mele!!! Am luat un tort, am cântat „La mulţi ani „ şi aşa s-a încheiat şi această zi, nu foarte interesantă, cu excepţia câtorva evenimente speciale!
marţi, 8 martie 2011
În sfârşit a sosit primăvara însoţită şi de ziua femeii! După ce s-a încheiat şcoala, puţin mai târziu, pe la 6 seara, am plecat la teatru însoţită de mama, Maria, cea mai bună prietenă a mea şi fata naşei mele, împreună cu familia acesteia. Piesa s-a intitulat „Mă mut la mama” şi nu sunt sigură că era pentru copii, dar m-am distrat!!! Pe la ora zece am ajuns acasă, frântă! Nu am stat prea mult pe gânduri şi m-am culcat.
miercuri, 9 martie 2011
Azi, ca şi în orice altă zi, am avut şcoală şi flaut. La muzică am cântat pentru prima oară de pe scaun. În mai am concurs, deci trebuie să repet şi să învăţ două piese noi. Pot spune că ziua de astăzi a fost una productivă şi liniştită. N-am avut certuri şi nici greşeli mari şi multe.
Odată ajunsă acasă am căutat să mă relaxez deoarece a fost o zi lungă, dar şi norocoasă deoarece nu am mai fost la teorie, care mă determina să ajung acasă la ora 5.
joi, 10 martie 2011
Iată că am ajuns şi în prezent! De aceea vă voi povesti cu lux de amănunte ce s-a întâmplat astăzi. Am pornit încrezătoare la şcoală. Prima oră am avut sport, dar nu am avut acelaşi profesor, aşa că nu am reuşit să realizăm tot ce ne-am propus în ziua precedentă. La ora de ştiinţe am dat un mic test pe care nu cred că vom primi vreo notă. După program am plecat la meditaţia la engleză, unde pot spune că avansez pe zi ce trece. Ajunsă acasă, am zăbovit puţin în faţa calculatorului, apoi m-am apucat de teme, care au fost surprinzător de puţine, dar şi să vă înşir vouă pe hârtie câteva aspecte plăcute ale vieţii mele!
În concluzie, eu mă consider o puştoaică de gaşcă, care pune preţ şi pe învăţătură, dar şi pe hainele cu care se îmbracă. Am mulţi prieteni şi ştiu că mă pot baza pe ei, dar şi pe familia mea, care este, pentru mine, pe primul loc!
Sper că v-am creat o impresie bună despre mine şi despre viaţa mea! Cât despre noi… ne revedem mai încolo!!!
Pupiiiiiiiici!
Eu sunt...
Eu sunt o fată obişnuită care nu a încercat niciodată să viseze,
Aş dori să ştiu de ce nimeni nu este perfect,
Aud ,, cântecul lebedelor” de pe lacul îngheţat,
Vreau să zbor precum o fac fluturii.
Eu sunt o fată obişnuită care nu a încercat niciodată să viseze,
Mă prefac că totul este în regulă, chiar şi atunci când nu este,
Simt că fiecare clipă care trece este tot mai specială,
Ating nisipul fierbinte de pe însorita plajă,
Mă îngrijorează destinul fiecărei fiinţe de pe această lume,
Plâng, deoarece nimeni nu mă înţelege cu adevărat.
Eu sunt o fată obişnuită care nu a încercat niciodată să viseze,
Ştiu că totul este trecător,
Spun că niciodată nu este prea târziu ca să speri,
Visez la tărâmul de deasupra mărilor,
Încerc să fiu mereu eu însămi,
Sper că, într-o zi, îngerii vor coborî pe pământ,
Eu sunt o fată obişnuită care nu a încercat niciodată să viseze.
Adriana Iulia Niţu, Clasa a VIII-a B
Aş dori să ştiu de ce nimeni nu este perfect,
Aud ,, cântecul lebedelor” de pe lacul îngheţat,
Vreau să zbor precum o fac fluturii.
Eu sunt o fată obişnuită care nu a încercat niciodată să viseze,
Mă prefac că totul este în regulă, chiar şi atunci când nu este,
Simt că fiecare clipă care trece este tot mai specială,
Ating nisipul fierbinte de pe însorita plajă,
Mă îngrijorează destinul fiecărei fiinţe de pe această lume,
Plâng, deoarece nimeni nu mă înţelege cu adevărat.
Eu sunt o fată obişnuită care nu a încercat niciodată să viseze,
Ştiu că totul este trecător,
Spun că niciodată nu este prea târziu ca să speri,
Visez la tărâmul de deasupra mărilor,
Încerc să fiu mereu eu însămi,
Sper că, într-o zi, îngerii vor coborî pe pământ,
Eu sunt o fată obişnuită care nu a încercat niciodată să viseze.
Adriana Iulia Niţu, Clasa a VIII-a B
Eu sunt...
Eu sunt mare şi frumos,
Aş dori să ştiu cum e să zbori,
Aud o voce cântând miraculos,
Văd o mică pasăre în zori,
Vreau o mică nucă de cocos.
Eu sunt mare şi frumos,
Mă prefac că sunt deştept,
Ating un mic măr copt,
Mă îngrijorează când voi fi boboc,
Plâng, deoarece eu nu simt că am un loc.
Eu sunt mare şi frumos,
Ştiu că o să cresc,
Spun că n-am destule,
Visez că o să reuşesc,
Încerc să fac mai multe,
Sper să mă mulţumesc,
Eu sunt mare şi frumos.
Paul Brun , Clasa a VIII-a B
Aş dori să ştiu cum e să zbori,
Aud o voce cântând miraculos,
Văd o mică pasăre în zori,
Vreau o mică nucă de cocos.
Eu sunt mare şi frumos,
Mă prefac că sunt deştept,
Ating un mic măr copt,
Mă îngrijorează când voi fi boboc,
Plâng, deoarece eu nu simt că am un loc.
Eu sunt mare şi frumos,
Ştiu că o să cresc,
Spun că n-am destule,
Visez că o să reuşesc,
Încerc să fac mai multe,
Sper să mă mulţumesc,
Eu sunt mare şi frumos.
Paul Brun , Clasa a VIII-a B
Eu sunt...
Eu sunt un copil cu suflet bun,
Aş dori să ştiu un lucru foarte mic:
Ce-i iubirea? Un pitic?
Aud sunetele inimii,
Văd jocurile ei.
Eu sunt un copil cu suflet bun,
Mă prefac că sunt un spion al naturii,
Simt un lucru discret,
Ating fluturii albaştri,
Mă îngrijorează neliniştea lor,
Plâng, deoarece nu pot vorbi cu ei.
Eu sunt un copil cu suflet bun,
Ştiu că omenirea rea există mereu,
Spun că e linişte în sufletul meu,
Visez că zâmbete adun,
Încerc să le sădesc în inimile tuturor,
Sper că vei fi un bun agricultor,
Eu sunt un copil cu sulfet bun.
Eremia Alexandra, Clasa a VI-a A
Aş dori să ştiu un lucru foarte mic:
Ce-i iubirea? Un pitic?
Aud sunetele inimii,
Văd jocurile ei.
Eu sunt un copil cu suflet bun,
Mă prefac că sunt un spion al naturii,
Simt un lucru discret,
Ating fluturii albaştri,
Mă îngrijorează neliniştea lor,
Plâng, deoarece nu pot vorbi cu ei.
Eu sunt un copil cu suflet bun,
Ştiu că omenirea rea există mereu,
Spun că e linişte în sufletul meu,
Visez că zâmbete adun,
Încerc să le sădesc în inimile tuturor,
Sper că vei fi un bun agricultor,
Eu sunt un copil cu sulfet bun.
Eremia Alexandra, Clasa a VI-a A
Eu sunt ,,creaţa” şi fata cea haioasă,
Aş dori să ştiu tot despre această lume frumoasă,
Aud vocea mea interioară,
Văd un înger care zboară,
Vreau să mi se împlinească ceea ce visez astă-seară.
Eu sunt ,,creaţa” şi fata haioasă,
Mă prefac că nu sunt geloasă,
Simt că trăiesc
Ating tot ceea ce este ceresc,
Mă îngrijorează cum vor fi examenele,
Plâng, deoarece nu se îndeplinesc toate dorinţele mele.
Eu sunt ,,creaţa” şi fata haioasă,
Ştiu că sunt pretenţioasă,
Spun că sunt Raluca, nu altcineva,
Visez pe cineva,
Încerc să ajung ceva, cândva,
Sper că voi fi mereu bucuroasă,
Eu sunt ,,creaţa” şi fata haioasă.
Raluca Nica, Clasa a VIII-a B
Aş dori să ştiu tot despre această lume frumoasă,
Aud vocea mea interioară,
Văd un înger care zboară,
Vreau să mi se împlinească ceea ce visez astă-seară.
Eu sunt ,,creaţa” şi fata haioasă,
Mă prefac că nu sunt geloasă,
Simt că trăiesc
Ating tot ceea ce este ceresc,
Mă îngrijorează cum vor fi examenele,
Plâng, deoarece nu se îndeplinesc toate dorinţele mele.
Eu sunt ,,creaţa” şi fata haioasă,
Ştiu că sunt pretenţioasă,
Spun că sunt Raluca, nu altcineva,
Visez pe cineva,
Încerc să ajung ceva, cândva,
Sper că voi fi mereu bucuroasă,
Eu sunt ,,creaţa” şi fata haioasă.
Raluca Nica, Clasa a VIII-a B
Eu sunt...
Eu sunt membru într-un cerc de lectura.
Aș dori să știu ...când se mai sună???
Aud o carte chicotind cam tare,
Văd literele alergând la soare,
Vreau să merg odată la maree...!
Eu sunt membru într-un cerc de lectură,
Mă prefac că sunt pe lună,
Simt că zbor în noaptea trecătoare,
Ating stelele fermecătoare...
Mă îngrijorează lucrarea la chimie,
Plâng, deoarece o să mai dau teste..o mie!
Eu sunt membru într-un cerc de lectură,
Știu să scriu o poezie bună,
Spun că totul merge strună,
Visez să am note cât mai mari,
Încerc să scriu versuri foarte tari,
Sper că o să aibă legatură...
Eu sunt membru într-un cerc de lectură.
Alina Gabriela Tudor, Clasa a VIII-a B
Aș dori să știu ...când se mai sună???
Aud o carte chicotind cam tare,
Văd literele alergând la soare,
Vreau să merg odată la maree...!
Eu sunt membru într-un cerc de lectură,
Mă prefac că sunt pe lună,
Simt că zbor în noaptea trecătoare,
Ating stelele fermecătoare...
Mă îngrijorează lucrarea la chimie,
Plâng, deoarece o să mai dau teste..o mie!
Eu sunt membru într-un cerc de lectură,
Știu să scriu o poezie bună,
Spun că totul merge strună,
Visez să am note cât mai mari,
Încerc să scriu versuri foarte tari,
Sper că o să aibă legatură...
Eu sunt membru într-un cerc de lectură.
Alina Gabriela Tudor, Clasa a VIII-a B
Eu sunt...
Eu sunt ceea ce sunt,
Aş dori să ştiu ce alţii cred despre mine,
Aud mereu gândurile altora,
Văd ceea ce vreau să văd,
Vreau să fac ce alţii nu pot.
Eu sunt ceea ce sunt,
Mă prefac atunci când nu am cale de întoarcere,
Simt ce ceilalţi nu simt,
Ating ceea ce vreau să ating,
Mă îngrijorează tema la română,
Plâng deoarece sunt tristă.
Eu sunt ceea ce sunt,
Ştiu că sunt uneori enervantă,
Spun ceea ce simt,
Visez vise ce nu se pot împlini,
Încerc tot mai mult ca să reuşesc,
Sper să nu mă mai cert cu nimeni,
Eu sunt ceea ce sunt.
Cătălina Ghiurcuță, Clasa a VI-a A
Aş dori să ştiu ce alţii cred despre mine,
Aud mereu gândurile altora,
Văd ceea ce vreau să văd,
Vreau să fac ce alţii nu pot.
Eu sunt ceea ce sunt,
Mă prefac atunci când nu am cale de întoarcere,
Simt ce ceilalţi nu simt,
Ating ceea ce vreau să ating,
Mă îngrijorează tema la română,
Plâng deoarece sunt tristă.
Eu sunt ceea ce sunt,
Ştiu că sunt uneori enervantă,
Spun ceea ce simt,
Visez vise ce nu se pot împlini,
Încerc tot mai mult ca să reuşesc,
Sper să nu mă mai cert cu nimeni,
Eu sunt ceea ce sunt.
Cătălina Ghiurcuță, Clasa a VI-a A
Eu sunt...
Eu sunt Ciprian şi sunt descurcăreţ,
Aş dori să ştiu mai mult,
Aud tot din jur,
Vreau un calculator nou.
Eu sunt Ciprian şi sunt descurcăreţ,
Mă prefac că sunt plictisit,
Simt ceea ce vreau,
Ating totul în jur,
Mă îngrijorează nota de la testul de română,
Plâng, deoarece nu-mi convine un lucru.
Eu sunt Ciprian şi sunt descurcăreţ,
Ştiu ceva despre prieteni,
Spun ceea ce gândesc,
Visez ce vreau,
Încerc să învăţ mai mult,
Sper să iau note bune,
Eu sunt Ciprian şi sunt descurcăreţ.
Ciprian Ghiurcuță, Clasa a VII-a A
Aş dori să ştiu mai mult,
Aud tot din jur,
Vreau un calculator nou.
Eu sunt Ciprian şi sunt descurcăreţ,
Mă prefac că sunt plictisit,
Simt ceea ce vreau,
Ating totul în jur,
Mă îngrijorează nota de la testul de română,
Plâng, deoarece nu-mi convine un lucru.
Eu sunt Ciprian şi sunt descurcăreţ,
Ştiu ceva despre prieteni,
Spun ceea ce gândesc,
Visez ce vreau,
Încerc să învăţ mai mult,
Sper să iau note bune,
Eu sunt Ciprian şi sunt descurcăreţ.
Ciprian Ghiurcuță, Clasa a VII-a A
Eu sunt...
Eu sunt un copil, o fiinţă,
Aş dori să ştiu lucruri şi ştiinţa,
Aud sunete mov,
Văd animăluţe roz,
Vreau o soră geamănă.
Eu sunt un copil, o fiinţă,
Mă prefac în monstru,
Simt plictiseala,
Ating pixul,
Mă îngrijorează ce e în jurul meu,
Plâng, deoarece am emoţii.
Eu sunt un copil, o fiinţă,
Ştiu să citesc,
Spun glume,
Visez frumos,
Încerc să învăţ mai bine,
Sper să reuşesc.
Elena Constantin, Clasa a VI-a A
Aş dori să ştiu lucruri şi ştiinţa,
Aud sunete mov,
Văd animăluţe roz,
Vreau o soră geamănă.
Eu sunt un copil, o fiinţă,
Mă prefac în monstru,
Simt plictiseala,
Ating pixul,
Mă îngrijorează ce e în jurul meu,
Plâng, deoarece am emoţii.
Eu sunt un copil, o fiinţă,
Ştiu să citesc,
Spun glume,
Visez frumos,
Încerc să învăţ mai bine,
Sper să reuşesc.
Elena Constantin, Clasa a VI-a A
Eu sunt...
Eu sunt Marco şi sunt mic
Aş dori să ştiu ce e ăla un pitic,
Aud ceva frumos,
De la televizor scos.
Vreau un calculator nou.
Eu sunt Marco si sunt mic
Mă prefac că sunt voinic,
Simt că sunt bucuros,
Ating ceva gros.
Mă îngrijorează copiii de astăzi,
Plâng, deoarece sunt unii flămânzi.
Eu sunt Marco si sunt mic,
Ştiu că sunt pitic,
Spun că sunt la mare,
Visez că sunt în mişcare
Încerc să mă duc acasă,
Sper că o să ajung,
Eu sunt Marco si sunt mic.
Stan Marco, Clasa a VII-a A
Aş dori să ştiu ce e ăla un pitic,
Aud ceva frumos,
De la televizor scos.
Vreau un calculator nou.
Eu sunt Marco si sunt mic
Mă prefac că sunt voinic,
Simt că sunt bucuros,
Ating ceva gros.
Mă îngrijorează copiii de astăzi,
Plâng, deoarece sunt unii flămânzi.
Eu sunt Marco si sunt mic,
Ştiu că sunt pitic,
Spun că sunt la mare,
Visez că sunt în mişcare
Încerc să mă duc acasă,
Sper că o să ajung,
Eu sunt Marco si sunt mic.
Stan Marco, Clasa a VII-a A
Eu sunt...
EU SUNT...
Eu sunt un băiat amuzant şi simpatic
Aş dori să ştiu cum e clasa a 7-a A,
Aud crau,
Văd o fantomă,
Vreau un telefon nou,
Eu sunt un băiat amuzant şi simpatic,
Mă prefac că sunt marinar,
Simt bucurie,
Ating fluturii,
Mă îngrijorează faptul că mă doare mâna,
Plâng deoarece mă doare piciorul.
Eu sunt un băiat amuzant şi simpatic.
Ştiu că nu mă descurc la mate,
Visez o chitară nouă,
Încerc să învăţ mai bine,
Sper să îmi fac mai mulţi prieteni,
Eu sunt un băiat amuzant şi simpatic.
Vişan Alexandru, Clasa a VI-a A
Eu sunt un băiat amuzant şi simpatic
Aş dori să ştiu cum e clasa a 7-a A,
Aud crau,
Văd o fantomă,
Vreau un telefon nou,
Eu sunt un băiat amuzant şi simpatic,
Mă prefac că sunt marinar,
Simt bucurie,
Ating fluturii,
Mă îngrijorează faptul că mă doare mâna,
Plâng deoarece mă doare piciorul.
Eu sunt un băiat amuzant şi simpatic.
Ştiu că nu mă descurc la mate,
Visez o chitară nouă,
Încerc să învăţ mai bine,
Sper să îmi fac mai mulţi prieteni,
Eu sunt un băiat amuzant şi simpatic.
Vişan Alexandru, Clasa a VI-a A
Abonați-vă la:
Postări (Atom)