Un Oscar pentru Dilematix

„A fi sau a nu fi… asta e dilema!”.
Anul acesta, Dilematix îşi doreşte să devină un star de cinema. Şi pentru că talent actoricesc are, îi mai trebuie doar un rol pe măsură. Aşadar, el aşteaptă din partea voastră idei şi scenarii de film în care să fie personajul principal (pozitiv sau negativ, n-are importanţă, Dilematix poate juca orice rol!). Vă rugăm să precizaţi genul filmului – comedie, dramă, horror, SF, thriller, fantasy etc. Şi pentru că sînteţi scenarişti începători, vă recomandăm ca „filmele” voastre să nu depăşească 5 pagini. Cele mai bune vor putea fi „vizionate” în următorul număr al suplimentului şi vor fi recompensate cu premii.

De asemenea, aşteptăm să trimiteţi recenzii ale ultimelor cărţi citite, reportaje şi interviuri cu personalităţi reale sau fictive.
dilematix@gmail.com
Deadline: 16 martie 2012
Notă: Se acceptă doar textele în format doc, docx, rtf, scrise cu diacritice şi desene în format jpg sau pdf.

Dilematix în biblioteca minunilor

Scena I

Dilematix, Celest – asistenta lui Dilematix

Un birou, o sumedenie de cărţi puse în grămezi instabile, multime de reviste, ziare şi hârtii aruncate peste tot, un telefon model vechi lângă birou, 2 scaune, un cuier în care atârnă neglijent un pardesiu şi o pălărie, un suport de umbrele cu 2 umbrele (roşie şi verde). Lumina este slabă, nu se vede foarte bine.

Dilematix: Nu-mi vine să cred! E 8:30 şi eu sunt încă la birou!

Celest: Obişnuieşte-te, Doctor V. te-a concediat. Consideră că ţi-a făcut un favor! Toată alergătura de colo-colo mă obosea chiar şi pe mine, care stăteam doar să privesc cum tu te luptai cu maleficele cărţi de bancuri trimise de Mr. NuCiti!
Dilematix: Muşcă-ţi limba! Doctor V. Nu m-a concediat! Ştia că fac parte din elita mascotelor celor mai bune ziare, nu poate să mă dea afară, aşa...„hodoronc-tronc”!
Celest: Nu-mi spune că iar o să-mi povesteşti despre slujba ta stupidă... care, teoretic, este şi slujba mea.
Dilematix: Uite! Eu, spre deosebire de tine, nu o să ajung să strâng cacofoniile cărţilor sau ale ziarului ce-mi poartă numele!
Celest: Greşeşti! Nu ziarul îţi poartă numele, ci tu îl porţi pe cel al ziarului!
Dilematix: Nu mai fi obraznică! Du-te şi ia-ţi cafeaua, că devii insuportabilă şi nu-mi place!
Celest: Ok, ok! Dar, ascultă aici: sună-l pe Doctor V. şi rezolvă!

Celest se îndreaptă către cartea de aventuri, pe care este aşezată o cană de cafea.

Dilematix: Ai dreptate! O să îl sun să rezolv situaţia. Doar sunt TIX! DILEMA... TIX!

Celest: Sunt sigură că nu o să iasă bine!

Dilematix îi aruncă Celestei o privire neîncrezătoare.

Scena II
Dilematix, Doctor V.

Aceeaşi încăpere. Dilematix ridică receptorul şi formează un număr pe care-l citeşte dintr-o carte de vizită.
Zero.. doi... unu... şase.. şase... opt...ţRrrr....ţrrrrr... telefonul sună strident la celălalt capăt al firului. Din aparat se aude o voce baritonală.

Doctor V.:Alo? Să citiţi bine! Marele Doctor V. la telefon!
Dilematix: Să citiţi bine! Dilematix în slujba dumneavoastră!
Doctor V.: Dilematix? Tu eşti?
Dilematix: Chiar eu, în persoană indirectă! Am sunat în legătură cu slujba mea.
Doctor V.: Aaaah... erai un dezastru! Toate ştirile şi pozele ziarului erau puse alandala. N-o lua personal, dar consideră că ţi-am făcut un favor!
Dilematix: Eu nu sunt ziarist, eu sunt om de teren!
Doctor V.: Mai bine fă-te vânzător de... cuvinte!

Doctor V. închide telefonul.

Dilematix: Atât ţi-a fost! Celest, împachetează basmele şi nu uita sprayul antineînţelesuri! Plecăm pe teren!

Dilematix îşi scoate ABC gps-ul şi îl detectează pe Doctor V. în gaura neagră, posedată de Mr. NuCiti!

Scena III

Dilematix, Celest, Mondenozaurul. Dilematix şi Celest ajung lângă gaura neagră. Frigul şi ceaţa domină împrejurimile.

Dilematix: Nu-mi vine să cred că o gaură neagră este ascunsă printre cele mai lungi şi frumoase cărţi, chiar în bibliotecă! Asta este discriminare faţă de cărţile scurte şi monotone!
Celest: M-ai târât până la bilbliotecă pentru a mă obliga să intru în gaura asta demodată?

(spune Celest, stând pe un roman uriaş şi vopsindu-şi unghiile)

Dilematix: Mda... cam aşa... acum, hai!
Celest: Eu, prima?
Dilematix: De ce nu?
Celest: Fricosule... (dându-i un bobârnac)

Cei doi se aruncă în gaura neagră în acelaşi timp. În ciuda locului, totul este luminos, dar gol. Dilematix porneşte la drum fără a se uita în spatele său.

Celest: Auzi şi tu asta?
Dilematix: Ce anume? Ai... „vedenii” auditive? Nu se aude nimic!

Dintr-o dată, apare o creatură imensă, cu şase picioare, făcută din reviste mondene, greşeli gramaticele, bârfe şi glume stupide.

Dilematix: Ooops!
Celest: Ooops? O să mor din cauza ta şi tu ai de zis doar „Ooops”?

Mondenzaurul se năpusteşte asupra lor şi îi înghite. Însă, cum norocul este de partea lor, bestia nu îi striveşte cu colţii săi plini de cacofonii.

Dilematix: Uh, cât noroc! Bine că am fost plin de idei şi acum suntem salvaţi de la moarte.

Celest: Chiar norooooc! Oja mea a rămas intactă, deşi şi-a cam pierdut strălucirea şi... pute!

Celest deschide capacul sticlei, pregătită să folosească pasta roşie din interiorul recipientului, când, gălăgios, monstrul strănută, scuipând astfel toate ororile gramaticale.

Dilematix: Asta e! Celest scoate oja!
Celest:Nici nu voiam să fac altceva!

Şi, cu tot cu bârfe şi glume infantle, mondenozaurul îi aruncă pe cei doi călători la lumină. Pentru că s-a golit de tot ce era contra limbii române sau contra bunului simţ, bestia este acum sluga lui Dilematix, aşezându-se umil la picioarele lui.

Dilematix: Spre miazăzi, Pegas!

Celest: Oh, te rog, prea din filme te crezi!

Pe drumul lor către Mr.NuCiti! sau DoctorV. Nu întâmpină greutăţi.

Dilematix: Aici e! Aici e poarta care face legătura dintre acest ţinut, acest... hol nesfârşit şi locul în care Mr. Nu Citi! se ascunde.
Celest: Şi... cum intrăm? Nu vezi că-i încuiat?
Dilematix: Dacă erai măcar puţin atentă, ai fi observat că trebuie recitată o poezie. Celest, tu vei spune poezia. Ai această onoare. Aşa că... spune-o cu patos!
Celest: Ooo, da, cine-i Patos?
Dilematix: Offf... o spun eu, mereu trebuie să fac totul!

Dilematix se pregăteşte, luând o poziţie impozantă.

Întunericul a domnit,
Dar tu spre lumină ai privit,
Aşa că ţie cheia spre citit ţi-am dăruit!

Face o reverenţă ca după o prestaţie deosebită. Celest aplaudă.

Scena IV

Dilematix, Doctor V., Celest, Mr. NuCiti!, Gramatozaurul

Uşa se deschide şi Dilematix observă că, deşi plin de pericole, bărlogul este alcătuit din ceea ce era făcut şi mondenozaurul. Fără a zăbovi, ia oja Celestei şi porneşte mai departe cu ea în mână. Fostul mondenozaur luminează calea cu ochii săi, care adăpostesc acum flăcări de iubire pentru literatură.
Peste câteva secunde, apare şi Mr. NuCiti!, care îl ţine ostatic pe Doctor V.

Dilematix (surprins): Doctore V.?
Doctor V.: Dilematix, nu te apropia! Mr. NuCiti! e şiret! Asta este o capcană!
Celest: Ce Mister nebun...
Dilematix (către doctor V.): Până la urmă, de ce tocmai pe dumneavoastră vă urăşte?
Doctor V.: E ceva ce nu ţi-am spus: acum 19 ani, pe când lucram ca şi savant, un accident nefericit mi-a dublat persoana, fizic vorbind. Sufleteşte, el este opusul meu. De aceea am înfiinţat Dilematixul, ca să-l pot înfrânge pe Mr. NuCiti!, dar se pare că e prea puternic!
Mr. Nu Citi! (malefic): Hahahaaaa! Mă bucur că şi voi puteţi vedea cum distrug EU (se bate cu pumnul în piept) literatura! Cum o să transform prietenii în duşmani! Ha! Ha! Ha!
Dilematix: Până aici!

Dilematix aruncă oja Celestei peste Mr. NuCiti!. În minutele următoare, acesta ţipă agonic, topindu-se încet şi dureros)

Doctor V.: Dilematix, ai reuşit!

Celest (făcându-i cu ochiul lui Dilematix): N-ar fi reuşit fără ajutorul lui Patos!
Dilematix: Mulţumesc, mulţumesc! Nu staţi la rând, nu dau autografe!

În final, gaura neagră a neştiinţei dispare, aruncându-i pe toţi în biroul lui Dilematix.

Doctor V.: Dilematix, dragul meu, pentru tot ce ai făcut azi, te reiau în slujbă, iar pe tine, fost mondenozaur, actual gramatozaur, te numesc al meu şobolan de transport! A... şi să nu uit: de acum, ziarul îţi poartă numele, Dilematix, nu tu luuuuuui!
Celest: Şi mie ce îmi spui?
Doctor V.: Patos!
Celest: Cine-i Patos?
Doctor V. şi Dilematix: Celeeeeeest!!!

Cu toţii izbucnesc în râs.

Maria Nicolae, clasa a V-a A

SFÂRŞIT

Scena: Super Matix

Dubla 1

Era odată un erou pe nume Super Matix zis şi Dilematix. Dilematix avea o căciula verde cu un D mare pe ea, privire cu infraroşu cu care putea vedea şi prin cele mai groase coperţi ale carţilor, pantaloni şi bluza verde ca iarba pe ambele scriind Dilematix şi bine inţeles ca sa fie un erou în toata firea, o capă.

Într-o zi in oraşul Literaria, un erou al carţilor, Super Matix, zis şi Dilematix, işi vedea de ale lui. Deodata auzi un strigăt de ajutor:

Matematicus: Dilematix, Dilematix, am nevoie de ajutor!!!

Dilematix: Ce s-a întâmplat?

Matematicus: Am incercat să citesc o carte de literatură dar nu am înţeles absolut nimic, adică, acolo sunt nişte chestii foarte ciudate, nu pot înţelege nimic, nu e nici o cifră nici un plus nimic.

Dilematix: Da Matematicus, prietenul meu, cartile sunt scrise cu litere.

Matematicus: Litere? Ce sunt... literele?

Dilematix: Păi litera este un semn grafic din alfabetul unei limbi, limbii romane in cazul nostru, care corespunde unui fonem.

Matematicus: Aaa, si mă poţi învăţa şi pe mine aceste ... litere?

Dilematix: Desigur, dar nu trebuie sa te învăţ eu, ţine acest ABCD-ar şi dupa ce îl înveţi, nu are trebuii să mai ai probleme.

Matematicus: Mulţumesc mult Super Matix!

Dilematix: Nu ai pentru ce, acum trebuie să mă duc să citesc cartea "Toate pânzele sus!" de Radu Tudoran, pentru că trebuie să o prezint unui prieten săptămâna viitoare.

Dupa o săptămână de citit şi gandit, Super Matix se întâlneşte cu prietenul său, Titlul, care nu înţelegea de ce trebuie să fie el primul care apare la inceputul unei compuneri şi care era nerăbdător să afle câte-ceva din textul "Toate pânzele sus!".

Titlul: Dilematix, Dilematix, înainte să începem, îmi spui şi mie de ce sunt aşa important? Sau ce însemn?

Dilematix: Păi tu ai un rol foarte important pentru că tu eşti numele acordat de autor operei sale, care indică tema tratată.

Titlul: Aaa, deci de aceea apar mereu primul? Acum totul are sens. Bun acum să începem.

Dilematix: Păi o să-ţi povestesc puţin, dacă vrei să afli mai multe să citeşti cartea, nu ai idee ce bine te simţi când citeşti.Parcă faci parte din acel text, parcă eşti unul dintre personaje, trăieşti sentimentele.

Titlul: O să incerc.

Dilematix: Deci in textul "Toate pânzele sus!" este vorba de un bărbat, Anton Lupan, care vrea să îşi găsească prietenul, Pierre Vaillant, pe care l-a pierdut in urmă cu foarte mult timp într-o călătorie pe mare şi …

Titlul: Şi îl găseşte?

Dilematix: Păi ai rabdare să îţi povestesc, aşa, unde rămăsesem, şi să repare goeleta scufundata. El găseşte goeleta la gura Dunării şi îi redă viaţă. L`Esperance era acum ..

Titlul: Cine?

Dilematix: L`Esperance.

Titlul: Cine e L`Esperance? Şi în ce limbă e?

Dilematix: Aşa se numea goeleta, şi este în limba franceză. Pot continua sau te las să citeşti cartea?

Titlul: Nu nu nu, continuă.

Dilematix: Bun, deci L`Esperance era acum gata de pus in functiune. Îi mai trebuia un echipaj, care îl găseşte repede. Acesta era alcătuit din: cârmaciul Gherasim, Ieremia si vărul sau Haralambie, bucătarul Ismail, Busuioc, Mihu un adolescent de 16 ani şi Negrilă, cainele său.

Titlul: Adică au luat un câine pe o barca?

Dilematix: Da, ce e aşa ciudat?

Titlul: Nimic, nimic, şi cum arătau cei din echipaj?

Dilematix: Auzi, i-a citeşte tu frumuşel cartea, şi mâine te invit pe la mine să mi-o povesteşti, bine?

Titlul: Of, bine. Şi cartea de unde o iau?

Dilematix: Există biblioteci, ştii tu, locurile alea unde au cărţi şi poţi să le iei pentru o perioadă de timp.

Titlul: OK, mersi mult, o să fac o vizită mai târziu.

Dilematix: Bine, aşa să faci, hai că eu plec, ne auzim mâine, pa-pa.

Titlu: Bine, pa Matix.

În drum spre casă, eroul nostru, Super Matix, se întâlnii cu un copil care păşea pentru prima dată în Lumea Cărţilor.

Dilematix: Bună, ce citeşti acolo?

Micul Cititor: Păi este prima mea poveste, citesc "Punguţa cu doi bani" de Ion Creanga.

Dilematix: Bun, e bine, şi ce vârstă ai?

Micul Cititor: Am o literă jumate, peste două pagini fac două litere.

Dilematix: Oh, ai început să citeşti de la o vârstă aşa fragedă, sunt mândru de tine. Poţi să-mi spui şi mie un scriitor despre care ai auzit şi vrei să citeşti?

Micul Cititor: Păi am auzit că Jules Verne scrie cărti foarte interesante si aş vrea să le încerc.

Dilematix: Uite, ţine aceste cărţi.

Micul Cititor: Ce sunt astea?

Dilematix: Sunt toate cărţile lui Jules Verne. Apropo, eu sunt Super Matix, dar poţi să-mi spui Dilematix.

Micul Cititor: Mie mi se spune Micul Cititor, şi îţi mulţumesc pentru aceste cărţi. Am şi eu acum ce citi.

Dilematix: Nu ai pentru ce, dacă ai nevoie de vreo carte poţi venii la mine. Stau pe Strada Litera Mare la casa care scrie mare Super Matix.

Micul Cititor: Oh, bine, după ce termin aceste cărti, vin să-mi mai spui şi mie cărţi interesante.

Dilematix: Bine, dar de preferinţă sa vii între orele 16:00 şi 20:00 pentru că în general mă plimb prin oraş cu diverse carţi ajutând lumea să se hotărească ce cărţi să citească. Majoritatea citesc cărti de acţiune sau horror. Mai ai pănă cunoşti lumea de aici.

Micul Cititor: OK, dar, crezi că lumea o să mă accepte în Lumea Cărţilor aşa tânăr?

Dilematix: Nu cred. Sunt sigur! Din contră, ai fii un model pentru toţi care nu au incă curaj să deschidă o carte.

Micul Cititor: Ok, mersi mult. Acum mă duc să citesc aceste carţi. Mi-ai dat şi un motiv pentru care să o fac.

Dilematix: Acela fiind?

Micul Cititor: Eu ca model pentru copii. Sper ca într-o zi să ajung exact ca tine. Să ajut lumea cu ale mele cunoştinţe.

Dilematix: Eu unul îţi urez mult noroc şi sper ca vei putea să-ţi îndeplineşti acest vis.

Micul Cititor: Multumesc Dilematix! Ne mai auzim. Mult noroc in continuare.

Dilematix: Mulţumesc la fel, pa-pa.

Micul Cititor: Pa Super Matix!!!

Scena: Super Matix, terminat.

Regizorul: Bun, senzaţională această scenă! Şi ne-a ieşit din prima! Mă bucur că v-aţi concentrat şi mulţumiri Dilematix şi celorlalţi că a ieşit ca la carte.

Marinescu Edi, clasa a VIII-a A