ANPRO

ANPRO
Asociația Profesorilor de Limba și Literatura Română ,,Ioana Em. Petrescu"

27 iul. 2012

Povești de la MȚR

Dupa ce am analizat majoritatea obiectelor din clădirea unde am văzut filmul, am ieşit. Din dreptul uşii începeau standurile cu cadouri. În primele locuri unde am fost, am văzut numai coliere, cercei, brăţări si broşe, dar, cum niciunele nu-mi erau de folos pentru tema data, m-am hotărât să-mi schimb direcţia. Aşadar, am ajuns la nişte standuri unde se vindeau căni, farfurii, clopoţei şi multe alte lucruri, cum nu mai văzusem, confecţionate din ceramică. Bineînţeles, acestea erau de tot soiul de mărimi şi culori. Cum unei colege, care a cerut informaţii despre obiectul cumpărat, nu i s-a dat un răspuns, am decis sa fac câţiva paşi spre standul de alături. Am cumpărat o farfurie, de fapt farfurioară. Am rugat-o pe doamna care mi-a vândut-o să-mi spună câte ceva despre ea şi mi-a răspuns politicos( de necrezut, nu?!). Mi-a spus că noua mea achiziţie este făcută din ceramică de Horezu şi este, în întregime, lucrată manual. De asemenea, culorile s-au dovedit a fi naturale. După vreo cinci minute, în care mi-a povestit despre provenienţa culorilor, pe care nu am apucat s-o notez, am întrebat-o daca este un meşteşug care a călătorit din generaţie în generaţie. Răspunsul a fost afirmativ. Şi cam aici s-a terminat micuţa documentare, căci o ţinusem prea mult pe doamnă ocupata, iar ceilalţi clienţi deveniseră nerăbdători. Am observat ca nu-mi mai rămăsese mult timp, aşa că am pornit spre standurile unde se îmbulzeau celelalte fete,bineînţeles, cele cu bijuterii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu