Concurs de scriere creativă - Revista cercurilor de lectură

După ce se crapă de zi
sau
Jurnalul unei puştoaice
de Maria Nicolae, clasa a IV-a B


După ce se crapă de zi, cu mult după aceea, deschid şi eu ochii. Iau acea înfăţişare de cârtiţă pierdută şi debusolată. Mă rog… Cu cea mai lentă grabă pornesc spre baie pentru a mă pregăti de şcoală. Adică : îmi perii părul, mă spăl pe dinţi şi tot felul de lucruri de genul acesta.
Spre deosebire de alţii eu nu mănânc dimineaţa. Îmi place să-mi păstrez stomacul gol pentru alte gustări mai apetisante… asta şi din lipsă de timp.
După ce termin de citit, scris, socotit şi învăţat la şcoală, în sfârşit pot vedea lumina zilei cu adevărat. Dar, deseori, urmează activităţile extraşcolare, ceea ce nu este o problemă. Eu cânt la flaut, un instrument cu aripi, după părerea mea. Acesta este destul de mare şi de greu, motiv pentru care, în primele zile, nu puteam să-l ţin corespunzător. Acum mi-e simplu. Asta se întâmplă doar lunea şi miercurea, deocamdată. Ca să-mi îmbunătăţesc vocabularul la limba engleză, iau meditaţii cu o prietenă apropiată.
După ce închei definitiv, plec acasă. De multe ori se îmtâmplă să nu vină troleul. Şi tocmai când ai nevoie de el… nu apare!
În sfârşit, ajung acasă. Vă daţi seama că îmi dezbrac hainele, mă spăl pe mâini şi tot felul de introduceri. Tocmai când aprind televizorul aud vocea nanei, sau a lui mamaie, fiindcă acestea sunt de obicei acasă. Încerc să mai lungesc puţin timpul, dar ştiu că va trebui să mă apuc odată şi odată de teme. Mai mereu încep cu româna. Deschid cartea şi scriu ce am de scris. Aşa se întâmplă la toate materiile.
În fine… După aceea, e normal să mă joc cam o oră. Târziu, vin şi mama şi tata şi Matei, fratele meu. Când e în Bucureşti, mamaie stă mai tot timpul cu mine. Iar, dacă nu, mătuşa mea îi ia locul mămăiţei.
Ideea este ca aşa se desfăşoară o zi obişnuită în viaţa mea.

luni, 7 martie 2011

Azi a fost, pentru mine, prima zi de şcoală după două săptămâni de stat acasă, în pat, bolnavă. Mi-am îndeplinit rutina de dimineaţă şi am pornit spre şcoală. Nu a fost mare grabă. Şi, cum ziua a fost cu noroc, nici la flaut nu a mai trebuit să merg! Astăzi toţi câinii din bloc s-au jucat cu mine! Dar… A fost ziua bunicii mele!!! Am luat un tort, am cântat „La mulţi ani „ şi aşa s-a încheiat şi această zi, nu foarte interesantă, cu excepţia câtorva evenimente speciale!

marţi, 8 martie 2011

În sfârşit a sosit primăvara însoţită şi de ziua femeii! După ce s-a încheiat şcoala, puţin mai târziu, pe la 6 seara, am plecat la teatru însoţită de mama, Maria, cea mai bună prietenă a mea şi fata naşei mele, împreună cu familia acesteia. Piesa s-a intitulat „Mă mut la mama” şi nu sunt sigură că era pentru copii, dar m-am distrat!!! Pe la ora zece am ajuns acasă, frântă! Nu am stat prea mult pe gânduri şi m-am culcat.

miercuri, 9 martie 2011

Azi, ca şi în orice altă zi, am avut şcoală şi flaut. La muzică am cântat pentru prima oară de pe scaun. În mai am concurs, deci trebuie să repet şi să învăţ două piese noi. Pot spune că ziua de astăzi a fost una productivă şi liniştită. N-am avut certuri şi nici greşeli mari şi multe.
Odată ajunsă acasă am căutat să mă relaxez deoarece a fost o zi lungă, dar şi norocoasă deoarece nu am mai fost la teorie, care mă determina să ajung acasă la ora 5.

joi, 10 martie 2011

Iată că am ajuns şi în prezent! De aceea vă voi povesti cu lux de amănunte ce s-a întâmplat astăzi. Am pornit încrezătoare la şcoală. Prima oră am avut sport, dar nu am avut acelaşi profesor, aşa că nu am reuşit să realizăm tot ce ne-am propus în ziua precedentă. La ora de ştiinţe am dat un mic test pe care nu cred că vom primi vreo notă. După program am plecat la meditaţia la engleză, unde pot spune că avansez pe zi ce trece. Ajunsă acasă, am zăbovit puţin în faţa calculatorului, apoi m-am apucat de teme, care au fost surprinzător de puţine, dar şi să vă înşir vouă pe hârtie câteva aspecte plăcute ale vieţii mele!

În concluzie, eu mă consider o puştoaică de gaşcă, care pune preţ şi pe învăţătură, dar şi pe hainele cu care se îmbracă. Am mulţi prieteni şi ştiu că mă pot baza pe ei, dar şi pe familia mea, care este, pentru mine, pe primul loc!
Sper că v-am creat o impresie bună despre mine şi despre viaţa mea! Cât despre noi… ne revedem mai încolo!!!
Pupiiiiiiiici!