ANPRO
Asociația Profesorilor de Limba și Literatura Română ,,Ioana Em. Petrescu"
27 mar. 2011
24 iun. 2010
23 iun. 2010
Concursul naţional Cercuri de lectură - Cluj, 2010
Unii oameni spun că îngerii păzitori seamănă cu persoanele păzite. Ei, bine, în privința mea se înșală. Eu știu exact cum arată îngerul meu păzitor.
În primul rând, este un om oarecare, care însă nu trăiește lângă mine practic, doar spiritual. Este un bărbat destul de înalt, cam de vreo 1,85 m, și este un tip bine, merge la sală…!!! Cred că are o garderobă întreagă, deoarece zilnic îmi apare altfel. Azi, de exemplu, și-a luat faimoșii săi blugi de la Zara, o cămașă în carouri cu gri și argintiu și o pelerină de ploaie. Ca de obicei ne întâlnim în vis. Eu vin cu bicicleta, dar el e tare… vine cu BMV-ul!
În privința aspectului, are ochi căprui, păr negru (semi-plete). Este muzician ca și mine, la chitară, pian. Ceea ce este ciudat e că a fost înger păzitor dinainte să mă nasc. Mai exact a fost îngerul lui Jimmy Page, faimosul chitarist. Când l-am cunoscut, mi s-a părut puțin dubios, a venit cu ochelari de soare, cu țigara în colțul gurii, dar se pare că își îndeplinește datoria sută la sută. Mă smulge cu mâinile lui din fața pericolului. Cel mai mult îmi place ceasul lui Rolex, cu ramă argintie. Tot el îmi poartă și noroc, fiindcă este 2 în 1, înger și talisman. În această privință, și-a trimis un ajutor, o păpușă voodoo, pe care am numit-o Prietenaș și fără de care nu știu ce m-aș face. În privința elementelor specifice îngerilor, în loc de aripi a strâns bani și și-a luat un elicopter. Iar în loc de aură are o cască de protecție.
O, da, era să uit un aspect foarte important… numele lui este ANDASNE, abreviere de la
Amplificatorul
Neouman
De
Atenție
Sănătate
Noroc
(și)
Energie.
Chiar că aș fi vrut să îl cunoașteți și voi. Mi-am adus aminte: toate sentimentele mele erau de fapt provocate de el. Când plângeam, domnu’ Andasne își usca rufele. Când eram nervos, el făcea pană de curent. Când îmi era cald, el își dădea drumul la centrală. Vorbesc la trecut, pentru că el nu mai este momentan îngerul meu. Este acum îngerul unui băiat bolnav, care are nevoie de el. Dar mi-a promis că se va întoarce.
În primul rând, este un om oarecare, care însă nu trăiește lângă mine practic, doar spiritual. Este un bărbat destul de înalt, cam de vreo 1,85 m, și este un tip bine, merge la sală…!!! Cred că are o garderobă întreagă, deoarece zilnic îmi apare altfel. Azi, de exemplu, și-a luat faimoșii săi blugi de la Zara, o cămașă în carouri cu gri și argintiu și o pelerină de ploaie. Ca de obicei ne întâlnim în vis. Eu vin cu bicicleta, dar el e tare… vine cu BMV-ul!
În privința aspectului, are ochi căprui, păr negru (semi-plete). Este muzician ca și mine, la chitară, pian. Ceea ce este ciudat e că a fost înger păzitor dinainte să mă nasc. Mai exact a fost îngerul lui Jimmy Page, faimosul chitarist. Când l-am cunoscut, mi s-a părut puțin dubios, a venit cu ochelari de soare, cu țigara în colțul gurii, dar se pare că își îndeplinește datoria sută la sută. Mă smulge cu mâinile lui din fața pericolului. Cel mai mult îmi place ceasul lui Rolex, cu ramă argintie. Tot el îmi poartă și noroc, fiindcă este 2 în 1, înger și talisman. În această privință, și-a trimis un ajutor, o păpușă voodoo, pe care am numit-o Prietenaș și fără de care nu știu ce m-aș face. În privința elementelor specifice îngerilor, în loc de aripi a strâns bani și și-a luat un elicopter. Iar în loc de aură are o cască de protecție.
O, da, era să uit un aspect foarte important… numele lui este ANDASNE, abreviere de la
Amplificatorul
Neouman
De
Atenție
Sănătate
Noroc
(și)
Energie.
Chiar că aș fi vrut să îl cunoașteți și voi. Mi-am adus aminte: toate sentimentele mele erau de fapt provocate de el. Când plângeam, domnu’ Andasne își usca rufele. Când eram nervos, el făcea pană de curent. Când îmi era cald, el își dădea drumul la centrală. Vorbesc la trecut, pentru că el nu mai este momentan îngerul meu. Este acum îngerul unui băiat bolnav, care are nevoie de el. Dar mi-a promis că se va întoarce.
22 iun. 2010
28 mar. 2010
Poveşti de Dragobete
Dragoste nepermisă, de Matei Nicolae, cls a VII-a B, Liceul Greco-Catolic ,,Timotei Cipariu”, Bucureşti
Se spune că, undeva, printr-un ghiozdan, exista un neînsemnat Calculator de buzunar, folosit pentru copiatul la matematică. Toate creioanele, gumele, chiar şi toate ascuţitorile erau conduse de el…
Într-o sumbră şi nefericită zi, proprietarul Calculatorului a fost prins folosindu-l la test. Aşa că proful de mate i l-a confiscat pentru o perioadă de timp, fiind încuiat în dulapul cu lacăt de la catedră.
La început, a fost foarte speriat, deoarece nu mai plecase din ghiozdan de mult timp. Însă, spre surprinderea lui, a întalnit pe cineva de–a dreptul special:
- Hei… e cineva pe aici? Ce întuneric…
Deodată, se aprinse o lumină puternică.
- Salut! Cine eşti, ne cunoaştem?
- Păi… nu cred! Eu sunt Calculator, un calculator de buzunar! Tu?
- O, mă mir că nu ai auzit de mine! Eu sunt Luminiţă. Sunt lumina de la brelocul cheilor lui şefu’, adică domnului profesor. Din moment ce nu ai mai fost pe aici o să-ţi fac prezenţa.
Şi aşa, Luminiţă i-a făcut lui Calculator cunoştinţă cu toate obiectele din sertar, dar…
- Ei bine, noul meu prieten, trebuie să mai cunoşti şi pe altcineva!
- Mi-ar face plăcere!
- Să începem: ele sunt Aşchiuţele, Blană şi cei doi fraţi, Rulment şi Holzşurub. Sunt aici, cu noi, de aproximativ un an şi… bla... bla… bla…
Ei bine, Calculator a pierdut contactul cu lumina de când s-a uitat fix în ochii lui Holzşurub. Era o fată foarte frumoasă şi cred că şi ea îl cam plăcea.
Cei doi, Calculator şi Holzşurub, au fost foarte timizi unul cu altul pe durata şederii calculatorului. În ziua plecării lui, le-a fost foarte greu să se despartă, dar şi-au promis că se vor revedea.
Din acea zi, Calculator o tot striga pe iubirea lui, dar nu se puteau auzi din cauza distanţei. Câteodată, se mai furişau gumele pentru a transmite mesaje de dragoste. Ghinionul celor doi era că posesorul lui Calculator s-a hotărât să nu mai copieze la teste, aşa că erau slabe şanse să se revadă. Ce trist…Asemenea lui Romeo şi a Julietei, calculatorul a rămas fără baterie, de dor, iar holzşurubul a ruginit, tot de dor…
Probabil că s-au întâlnit pe lumea obiectelor nefolositoare, sau, cum i se mai zice, „coşul de gunoi”… Şi încă se iubesc.
Se spune că, undeva, printr-un ghiozdan, exista un neînsemnat Calculator de buzunar, folosit pentru copiatul la matematică. Toate creioanele, gumele, chiar şi toate ascuţitorile erau conduse de el…
Într-o sumbră şi nefericită zi, proprietarul Calculatorului a fost prins folosindu-l la test. Aşa că proful de mate i l-a confiscat pentru o perioadă de timp, fiind încuiat în dulapul cu lacăt de la catedră.
La început, a fost foarte speriat, deoarece nu mai plecase din ghiozdan de mult timp. Însă, spre surprinderea lui, a întalnit pe cineva de–a dreptul special:
- Hei… e cineva pe aici? Ce întuneric…
Deodată, se aprinse o lumină puternică.
- Salut! Cine eşti, ne cunoaştem?
- Păi… nu cred! Eu sunt Calculator, un calculator de buzunar! Tu?
- O, mă mir că nu ai auzit de mine! Eu sunt Luminiţă. Sunt lumina de la brelocul cheilor lui şefu’, adică domnului profesor. Din moment ce nu ai mai fost pe aici o să-ţi fac prezenţa.
Şi aşa, Luminiţă i-a făcut lui Calculator cunoştinţă cu toate obiectele din sertar, dar…
- Ei bine, noul meu prieten, trebuie să mai cunoşti şi pe altcineva!
- Mi-ar face plăcere!
- Să începem: ele sunt Aşchiuţele, Blană şi cei doi fraţi, Rulment şi Holzşurub. Sunt aici, cu noi, de aproximativ un an şi… bla... bla… bla…
Ei bine, Calculator a pierdut contactul cu lumina de când s-a uitat fix în ochii lui Holzşurub. Era o fată foarte frumoasă şi cred că şi ea îl cam plăcea.
Cei doi, Calculator şi Holzşurub, au fost foarte timizi unul cu altul pe durata şederii calculatorului. În ziua plecării lui, le-a fost foarte greu să se despartă, dar şi-au promis că se vor revedea.
Din acea zi, Calculator o tot striga pe iubirea lui, dar nu se puteau auzi din cauza distanţei. Câteodată, se mai furişau gumele pentru a transmite mesaje de dragoste. Ghinionul celor doi era că posesorul lui Calculator s-a hotărât să nu mai copieze la teste, aşa că erau slabe şanse să se revadă. Ce trist…Asemenea lui Romeo şi a Julietei, calculatorul a rămas fără baterie, de dor, iar holzşurubul a ruginit, tot de dor…
Probabil că s-au întâlnit pe lumea obiectelor nefolositoare, sau, cum i se mai zice, „coşul de gunoi”… Şi încă se iubesc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)