ANPRO

ANPRO
Asociația Profesorilor de Limba și Literatura Română ,,Ioana Em. Petrescu"

9 ian. 2010

Continuă povestea Planeta pitică, de Adina Popescu

Acum, planeta pitică era o stea care dăruia speranţă tuturor corpurilor cereşti ce se învârteau în jurul ei. De la un timp, în acea galaxie era o linişte de nedescris. O planetă micuţă se rătăci prin întunericul adânc, până când ajunse la nucleul galaxiei. Cu prietenie, o întrebă pe eroina noastră:
-Mă scuzaţi, doamnă stea, mă primiţi şi pe mine în această lume a planetelor pitice?
-Eu îţi dau acceptul, dar va trebui să-ţi găseşti o orbită confortabilă.
-Mulţumesc, nici nu ştiţi cât mă bucur!
-Ba cred că îmi pot imagina, spuse amabilă steaua unică din Univers.
-Dar cum puteţi fi aşa amabilă cu toate planetele? replică planeta pitică, foarte curioasă.
-Păi...şi eu am fost o planetă rătăcită căutându-mi o orbită numai a mea, însă toate planetele m-au respins din cauza staturii mele. Terra, o planetă albastră şi foarte bună cu semenii săi, m-a ajutat, însă oamenii care o populau s-au speriat de mine şi au trimis o rachetă, în spaţiu, care m-a adus aici. Acum, încerc să fiu amabilă cu planetele şi să le permit să se învârtă în jurul meu.
-O, dar prin câte aţi trecut! Însă, cum aţi ajuns regina acestei galaxii?
-Eu am fost prima planetă aici, iar mii şi mii de ani am acceptat milioane de planete rătăcite. Noi, planetele rătăcite, am format o familie numeroasă şi sper că va creşte de la an la an.
-Văd că sunteţi multe şi vă mulţumesc din suflet că, în înghesuiala asta, m-aţi primit şi pe mine.
-Nu ai de ce! Eu îţi mulţumesc pentru faptul că ni te-ai alăturat!
Privind cu ochii inimii, observăm că, după mii de ani, familia planetelor pitice s-a înmulţit şi sunt fericite.

Dincă Alexandra
Clasa a V-a A

Un comentariu: